Trezirea a fost dis de dimineață. Bagajele tronau in fata ușii gata pregătite de plecare. Nu știam unde vom merge, decât că v-a fi cu trenul. Eu și fratele meu aveam niște reguli bine stabilite de către părinți privind călătoriile și încercam să i le reamintesc și lui David, atât cât putea înțelege un băiețel de cinci ani cu multă personalitate.
Urma să facă prima călătorie cu trenul, o excursie de o zi dar așteptată cu mare nerăbdare de către el încă din prima secundă în care i s-a spus că vom pleca în excursie. Recunosc că și eu eram încântată, dar mai mult eram curioasă de destinație.
Eu am mai călătorit cu trenul, însă retrăiam emoția primei călători, prin ochii lui.
" Verificați-vă din nou bagajul. Aveți sandwichurile? Trusa de prim ajutor la cine este? Luati-vă și ceva de jucat în tren: o carte de citit sau ceva de colorat, cărțile de joc…
Sigur vor lua și prietenii voștri ceva." Mama, mereu convinsă că a uitat să ia ceva.
Da, urma să plecăm în această excursie cu mica noastră gașcă de prieteni. Pentru că în grup erau și copii de vârste diferite, cel mai mic având patru anișori și cel mai mare doisprezece (eu și buna mea prietenă), au ales un traseu ușor de mers pe jos și care ne permitea și întoarcerea la timp in gară pentru întoarcerea acasă. Am urcat la Cascada Urlătoarea, Bușteni. Da, ne-a fost dezvăluit secretul.
In gară, deja cei mici erau în extaz la vederea locomotivei care trăgea la peron. Din difuzoare se auzea indicația unei doamne cu numărul, linia și direcția terenului. Rând pe rând, număram vagoanele și căutăm cu privirea numărul vagonului nostru.
Toată lumea s-a îmbarcat și a început hărmălaia. Unuia deja ii era sete si foame, nu neapărat în această ordine. Altul voia la toaletă, noi cei mai mari făceam propunerea unui joc de cărți, iar adulți cred că deja se gândeau cum vor face față până seara.
In Bușteni foarte frumos. O stațiune care te încântă încă de la sosire când îți sare în ochii crestele munților. Aerul puțin racors dar atât de curat față de București. Oameni care mergeau spre serviciu sau poate turiști ca și noi pregătiți să exploreze.
Deși recunosc că îmi făceam griji că David v-a fi neastâmpărat ca deobicei, a fost surprinzător de cuminte. Nu s-a plâns că îi e frig, că vrea în brațe, că la pișcat o insectă, singurul inconvenient pentru el a fost timpul prea scurt,asta la întoarcere. Și credeți-mă, a fost al doilea la urcarea traseului.
Drumul până la cascadă nu este foarte dificil, peisaje minunate, însă cu o seară înainte a plouat destul de tare și eram cam alunecos. Am ajuns aproape toți înnoroiați până la genunchi.
Doamne cum te poate uimi natura. Cât de frumoasă este cascada și ce apa rece. Vă recomand să o vizitați
Am luat "prânzul" printre copaci, sursurul apei și bălării, dar a fost grozav.
Întoarcerea am făcut-o pe un alt traseu. Era un drum forestier. Părinții care ne însoțeau au început poveștile despre vechile lor aventuri, care mai de care mai interesante. Bănuiesc că nu au exagerat prea tare, ca poveștile pescarilor Din când în când staționăm pentru a ne odihni și a imortaliza momentul din natură. Am ajuns în Poiana Tapului și am mers pe jos până în Bușteni. Cei mici păreau mult mai vioi decât noi toți la un loc. Foarte neașteptat, mai ales că mie îmi place să merg mult pe jos încă de când eram micuță.
Deja, in spatele nostru părinții stabilesc o nouă aventură, probabil impresionați de comportamentul nostru, dovedit destul de liniștit într-un final. Îi aud vorbind de Castelul Peleș, Salina Prahova, o zi la mare in portul Constanța sau chiar mai îndrăzneț Sfinxul. Rămâne de văzut. Între timp, pentru mine a urmat o săptămână de tabără în Bucovina. Poate vă voi povesti despre impresiile mele referitoare la acest loc.
Am descoperit că îmi plac călătoriile și în viitor sper că voi vizita Londra sau unde s-au filmat seriile de filme Harry Potter.
PS: Va recomand și cărțile Harry Potter, multe detalii care nu apar in filme. Eu aproape am terminat volum 5, cu cele mai multe pagini,900.
Semnat Tătaru Alexandra ( Ada pentru prieteni)
Clasa a VI-N
Elev A.E.R
