În ciuda faptului că prima jumătate a anului 2020 a fost una atipica, familia mea a hotărât că ar fi foarte bine să evadăm din presiunea orașului. Așa că ne-am făcut bagajele și ne-am refugiat într-o zonă retrasă a Branului, într-o pensiune mică și cochetă.
Năsturel, câinele meu, nu ar fi putut să lipseasca. Era foarte fericit, căci putea alerga în voie. Ba chiar își făcuse un prieten, Toto, câinele turiștilor din camera alăturată.
Amintindu-ne de întâmplarea din iarna trecută, în care Năsturel se rătăcise, am hotărât să îl izolăm (parțial) de mediul înconjurător. Chiar și așa, trăznitul nostru câine a găsit metode de a ne face viața amară chiar și în captivitate.
,,Asta a fost o zi perfectă”, mi-am spus eu, aranjând în jurnal biletele de intrare de la toate obiectivele vizitate în acea zi. Chiar atunci a intrat pe ușă tati, ținându-l în lesă pe Năsturel. Chiar dacă stabiliserăm să îl ținem departe de libertate, câinele avea nevoie de o plimbare în fiecare dimineață și seară. Afară ploua torențial, deci Năsturel era ud și plin de noroi. Exact ce ne trebuia nouă - un câine ud și plin de noroi. Așa că mami s-a grăbit să aducă un prosop, însă Năsturel a găsit o cale de a scăpa de zgardă și, totodată, de lesă. A dat înconjurul patului, în timp ce noi alergam după el, încercând să îl prindem până să ajungă la covorul persan din bucătăria apartamentului. Fără succes. A alergat pe covor în cerc o dată, de două, de trei,...de zece ori, iar apoi s-a rostogolit și a căzut cu botul în castronul cu apă, tot conținutul acestuia vărsându-se pe covor. Apoi a venit cireașa de pe tort: s-a așezat în mijlocul covorului și a început să se scuture. Cred că nu voia să se limiteze la covor. Am ajuns să arătam ca scoși din duș atunci când Năsturel a fost 100% sigur că este uscat.
A doua zi, am tresărit când ne-am întâlnit cu administratorul pensiunii, cărând covorul la spălătorie. Am încercat să părem indiferenți, însă Năsturel ne-a dat de gol, începând să schelălăie. Cred că el a fost ultimul câine care a pus laba în acea pensiune.
Vasile Emilia Gabriela, clasa a VI- X
